Oct
1

Întâmpinare Camera Deputaților – Comisia de Aparare – 26-10-2015

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A DEŢINĂTORILOR DE ARME

Stimaţi domni

Am Luat cunoştinţă despre noul punct de vedere al guvernului privind proiectul de modificare a legii 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.

– 17 decembrie 2013 senatul adopta propunerea legislativa, în condiţiile art. 75, alineatul (2), teza 3 din Constituţia României. Camera Deputaţilor este camera Decizională.

– 16-06-2013 Consiliul Legislativ avizează favorabil cu observaţii şi propuneri cu avizul nr. 557.

– 14-10-2013 punctul de vedere al guvernului susţine adoptarea cu doc cu nr. 1878.

– 15-03-2015 ultima şedinţă a Comisiei de apărare ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor la care participă: secretar de stat Bogdan Tohăneanu, chestor Marinescu Nicolae şi reprezentanţi ai ONG-urilor. În urma dezbaterilor, a hotărât cu unanimitate de voturi să propună plenului Camerei Deputaţilor adoptarea propunerii legislative cu amendamentele din anexă.

– 28-09-2015 Comisia Juridică de disciplină, dezbate proiectul şi hotărăşte cu majoritate de voturi retrimiterea raportului preliminar cu amendamentele către Comisia de apărare.

Am parcurs documentul ce cuprinde propunerile şi amendamentele şi am constatat lipsa de profesionalism şi modul superficial în care au fost concepute acestea. Menţionăm că în Raportul preliminar din 17 martie 2015 se afirmă că la dezbateri „au fost invitaţi şi reprezentanţii ONG-urilor”. Această afirmaţie nu este adevărată. Reprezentanţii ONG-urilor au participat la şedinţa din decembrie 2013 aceştia fiind Asociaţia Naţională a Deţinătorilor de Arme, Asociaţia Naţională a Colecţionarilor de Arme iar în cadrul şedinţei s-a ajuns la un punct de vedere comun, acceptat de părţile participante care au fost incluse într-o minută semnată de toţi participanţii, inclusiv de reprezentanţii guvernului. Ei bine, niciunul din punctele asupra cărora s-a convenit nu se regăsesc în noul punct de vedere al guvernului. De acea ne simţim înşelaţi, umiliţi şi folosiţi pentru validarea unor decizii unilaterale împotriva unei categorii de cetăţeni.

Am constatat faptul că toate argumentele fundamentate tehnic, juridic şi etic pe care le-am prezentat comisiei la singura şedinţă la care prezenţa noastră a fost admisă (mai precis tolerată), în virtutea transparenţei decizionale, argumente acceptate care au făcut subiectul unei minute semnate de ambele părţi, au fost total şi sistematic ignorate. Am constatat faptul că nu există o viziune pe termen lung şi nimeni nu a ţinut cont de ramificaţiile, implicaţiile şi costurile aplicării unor asemenea decizii. Prin aceste propuneri de modificare se încearcă o compensare a incapacităţii legiuitărului de a redactă normele de aplicare a legii 295/2004 ce trebuiau să apară de acum aproape 4 ani.

Constituţia României prevede la articolul 53 posibilitatea restrângerii sau suspendării unor drepturi cetăţeneşti, dar situaţiile şi condiţiile în care acestea se fac sunt bine definite.

Ori, aceste propuneri de modificare nu reprezintă decât o succesiune de limitari ale drepturilor unei categorii de cetăţeni, de interdicţii nejustificate, de încălcări ale Constituţiei, a drepturilor şi legilor române. Nişte persoane responsabile, nu pot accepta asemenea ăsuri nejustificate. Sunt masuri care nu îmbunătăţesc nimic, nu optimizează nimic, nu protejează pe nimeni, ba din contră, expune cetăţeanul onest la pericole sporite. În cazul adoptării lor ne rezervăm dreptul de a le ataca la instanţele abilitate.

Astfel încercăm să vă reţinem atenţia cu următoarele observaţii.

1. La art. 7,

Deţinătorii de arme letale şi neletale supuse autorizării sunt obligaţi să se supună examenului psihologic şi/sau medical, la solicitarea expresă a structurilor de poliţie competente, în şituaţia în care acestea constată motivat că există indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice şi medicale ……….

Deţinătorii de arme letale şi neletale supuse autorizării sunt obligaţi să se supună examenului psihologic şi/sau medical, la recomandarea medicului şi/sau psihologului, adresată autorităţilor competente, în situaţia ăn care în urma intervenţiilor medicale/psihologice curente constată indicii comportamentale temeinice, ……………

Observaţii:

Observăm că legiuitorul a schimbat în mod deliberat noţiunea de „posesor” din textul iniţial cu cea de „deţinător”. Conform DEX-ului, „posesor” este persoana care deţine cu titlul de proprietate un bun, pe când „deţinător” defineşte persoana care are în păstrare bunuri. Acest lucru este extrem de grav, este un atentat pervers la dreptul de proprietate al cetăţenilor. Este cea mai mare gafă, un lucru fără precedent în istoria post-decembristă. Prin aceasta nu se mai recunoaşte dreptul de proprietate al cetăţeanului asupra bunurilor proprii, este pur şi simplu o confiscare a lor, o naţionalizare.

Conştienţi fiind că „organele” de poliţie nu au asemenea competenţe se încearcă disperat găsirea unor subterfugii care să le permită totuşi să dispună oricând doresc, după bunul plac trimiterea deţinătorilor de arme la examen psihologic.

Noţiunea de „indicii comportamentale temeinice”, invocată pentru a permite trimiterea cuiva la un examen psihologic, este suficient de ambiguă pentru a lăsa loc unor abuzuri din partea structurilor competente. Este lăsat la aprecierea subiectivă a organului de poliţie posibilitatea trimiterii la psiholog a oricărui deţinător de armă. Dacă acest aliniat va rămîne în forma aceasta, propunem ca în cazul unui rezultat favorabil al examenului psihologic, plata examinării să fie suportată de către persoana care a considerat justificată trimiterea.

Dealtfel, dacă Colegiului Psihologilor din România ar fi onest faţă de proprii membri, cărora se consideră că le apără interesele, nu ar accepta complicitatea la această lege, care să le culpabilizeze proprii psihologi în cazul unor evenimente la care nu se poate gasi un vinovat. Conform psihologilor intervievaţi după incidentul „Vlădan”, nimeni nu poate garanta un comportament normal pentru o perioadă determinată. Probabil motivul determinant pentru care Colegiul Psihologilor a achiesat la propunerea legislativa este că aceasta aduce bani pe spinarea detinatorilor de arme.

Aceasta poate fi încercarea mascată a Colegiului Psihologilor din România de a obţine venituri suplimentare, profitând de numărul mare de deţinători de arme, prin introducerea acelor „recomandări de reexaminare”. Considerăm că un aviz psihologic trebuie să fie clar şi fără echivoc, respectiv “apt” sau “inapt” pentru port armă.

În concluzie, în urma discuţiilor cu reprezentanţii I.G.P.R. s-a acceptat că “organele competente” din poliţie nu au competenţa să identifice aceste indicii comportamentale şi nici să recomande o examinare psihologică. Conform următorului aliniat observăm că existenţa “unor indicii comportamentale” care să justifice examinarea psihologică poate fi constatată de către medic sau psiholog. Probabil aceasta constatare poate fi făcută la prezentarea la medic în urma unor avenimente de genul unor accidente intervenţii chirurgicale sau crize, pentru că nu cred că va fi cooptat un medic care să stea la ghişeu, alături de poliţist. În concluzie, prevederea este absolut inutilă pentru că practic nu este aplicabilă.

Propunem respingerea modificărilor.

Fundamentare:

Politistul nefiind un psiholog si nefiind protejat de legea care reglementeaza meseria de medic, se va supune celorlalte legi romane in vigoare. Acest fapt nu poate fi acoperit de instanta de contencios administrativ deoarece aduce atingeri demnitatii persoanelor si va fi respins de catre CCR in prima secunda.
Cod civil
Art. 72

Dreptul la demnitate

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Acest articol aduce atingeri demnităţii persoanelor si va pune politistul in fata unor dileme grave dat fiind faptul ca în cazul în care indiciile comportamentale identificate de către poliţist nu se dovedesc reale, el va fi supceptibil de un proces penal pentru grave atingeri demnitatii persoanei si va plati daune morale persoanei prejudiciate.
Conform Codului Penal, chiar dacă există suspiciuni rezonabile şi/sau indicii temeinice, doar un judecator poate poate decide daca o persoană poate fi de xemplu arestată în urma unor probe justificative (de ex în cazul ordinelor de protecţie, sau a unui proces verbal care să ateste anumite fapte cu violenta sau un control medical, psihologic sau psihiatric etc.)

Formularea de „indicii temeinice” va aduce confuzie în rândul poliţiştilor şi va genera abuzuri care daca vor ajunge în instanţe vor fi respinse iar în cazul in care se va ajunge la CEDO, bazandu-ne pe convenţia declaraţiei drepturilor omului la care RO este parte, va supune ţara unor grave sancţiuni.

2. La art. 13,

(4) Sportivii de tir cat. I, membrii loturilor naţionale şi olimpice, antrenorii şi instructorii în poligonul de tragere, pot procura pe perioada cât sunt în activitate numai arme de tir, cu excepţia situaţiei în care şi-au pierdut calitatea din motive imputabile lor.

Observaţii:

Dreptul de a deţine arme pentru practicarea tirului nu se justifică doar pentru categoriile de persoane care practică „ tirul sportiv”. Există o mulţime de persoane care practică tirul de agrement sau chiar persoane care practică susţinut tirul sportiv, dar care încă nu au ajuns la categoriile de clasificare cerute de această lege. Pentru a ajunge la performanţă este necesară o pregătire sistematică, susţinută ce presupune cheltuieli pe care cluburile nu le pot acoperi.

Se impune a informa legiuitorul că “antrenor” şi “instructor” sunt meserii ce se regăsesc în nomenclatorul meseriilor, calitatea de „antrenor „ şi „instructor” sunt meserii care se obţin în urma unor cursuri şi examene. Calitatea de antrenor este atestata de o diploma eliberată de o instituţie de învăţământ superior şi de un carnet de antrenor eliberat de Ministerul Sportului …. şi este eliberat pentru ca posesorul să se bucure de toate drepturile conferite de lege. Ori avem deaface cu încălcare principiului dreptului dobândit. Să nu permiţi deţinerea armelor de tir este ca şi cum ai interzice unui şofer profesionist să conducă un autoturism dacă nu este angajat ca şofer. Câţi antrenori de tir au folosit armele la săvârşirea unor infracţiuni. Ne opunem vehement acestui articol. Mai mult, sunt antrenori care s-au relegitimat la cluburi sportive pentru a putea participa la competiţii oficiale. Mai mult, în acest domeniu ar trebui încurajată activitatea de promovare a probelor de tir de agrement şi sportiv prin acordarea dreptului de deţinere a unor cantităţi mai mari de muniţie.

Propunem respingerea modificărilor.

Fundamentare:

Formula „activitate” este ambiguă. Activitate se poate considera orice formă de a lucra cu armele, pâna şi tragerile în poligon. Este exact cum ai spune că ai dreptul sa conduci autovehicule numai perioada cât le conduci efectiv. Aceasta referinţă nu face decât să conditioneze un drept dobândit de o activitate care nu se poate desfăşura fara acel drept. Un fel cerc vicios. Dacă se dorea reglementarea, aceasta trebuia să se facă în forma clară caz în care se aducea atingere dreptului anterior formulat în frază.

Se doreşte ambiguitatea pentru a se lasa interpretări ce vor fi clarificate în contenciosdeterminând pe mulţi să renunţe. Astfel, este încălcată

Legea 200-2004:

ART. 2

(1) Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.

(2) Sunt considerate activităţi profesionale reglementate activităţile exercitate cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională.

(3) Sunt considerate, de asemenea, activităţi profesionale reglementate activităţile desfăşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacă organizaţia respectivă:

a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional;

b) este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv;

c) eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare profesională;

d) impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;

etc ….

ART. 5^1

(1) Calificări profesionale reprezintă calificările atestate prin:

a) un titlu de calificare;

b) un atestat de competenţă care certifică o formare profesională care nu face obiectul unui certificat sau al unei diplome prevăzute la art. 8, 14 şi 15 ori al unui examen special fără formare prealabilă sau al exercitării cu normă întreagă a profesiei într-un stat membru pe o perioadă de 3 ani consecutivi sau pe o perioadă echivalentă cu normă redusă în decursul ultimilor 10 ani;

c) experienţă profesională.

(2) Prin titlu de calificare se înţelege orice diplomă, certificat şi alt titlu oficial de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică formarea profesională obţinută cu preponderenţă în Uniunea Europeană.

(3) Este asimilat unui titlu de calificare orice titlu de formare eliberat de autorităţile unui alt stat decât statele membre, dacă titularul său posedă o experienţă de 3 ani în profesia respectivă, dobândită pe teritoriul unui stat membru, care i-a recunoscut titlul de calificare, şi certificată de acesta.

Drepturile detinute in urma acestor calificari nu pot fi reglementate de alte legi daca nu s-a facut mentiunea expresa in legea care deja le reglementeaza: Ex 200/2004 Art 1:

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5), precum şi a activităţilor prevăzute în anexa nr. 1

Faptul ca legea excepteaza de la prevederile ei aceste categorii pe care mai apoi sa le reglementeze in alte legi aduce extrapolarea drepturilor lor profesionale catre alte legi ceea ce nu se aplică în cazul Instructorilor si Antrenorilor de TIR.

(5) Colecţionarii de arme pot procura numai arme de colecţie, fără muniţia aferentă, cu excepţia celor prevăzute în categoria B pct.7 din anexă, după anul 1945, în condiţiile stabilite de normele metodologice de aplicare ale prezentei legi.

Observaţii:

În primul rând sintagma „arme de colecţie” este greşită, prost folosită. Alfel, prin extrapolare putem spune că „autoapărătorii pot procura numai arme de autoapărare”. Nu există arme de colecţie, nu există arme fabricate pentru colecţie ci arme procurate cu scopul de a fi păstrate în colecţii.

În momentul în care la discutarea proiectului de modificare a legii, am fost obligaţi de a găsi un compromis acceptabil, am ales, ca alternativă la excluderea armelor scurte din colecţii, anul 1945, ca fiind an de referinţă, anul în care a luat sfârşit al doilea Război Mondial, acceptând (contrar convingerilor noastre ca fiecare arma devine obiect de colectie cu trecerea timpului, fara a ne raporta la o data anume), că armele folosite până la sfârşitul războiului au o mare valoare colecţionistică. Am spus “contrar convingerilor noastre” deoarece în opinia noastră şi a altor organisme internaţionale ale colecţionarilor (FESAC), oricare armă are potenţial valoare de colecţie, indiferent de anul de proiectare sau fabricaţie.

Argumentul prezentat de IGPR conform căruia “prevederea expresă a anului de fabricaţie pentru armele scurte cu destinaţia colecţie este în măsură să elimine confuzia creată la momentul actual cu privire la data proiectării armelor care nu poate fi stabilită cu certitudine.“ este puerilă şi demonstreaza o totala lipsa de cunoştinţe în domeniu. Trebuie avut în vedere că vorbim despre COLECŢIE DE ARME aceasta încluzând arme de la începuturile folosirii pulberii pentru propulsarea unuia sau mai multor proiectile, până la armele moderne din zilele noastre. Adică discutăm despre arme manufacturate în perioade când nu se cunoştea nici măcar noţiunea de “marcă”, cu atât mai puţin de serie de fabricaţie. Vorbim despre arme care au putut fi fabricate de manufacturieri anonimi sau firme cu existenţa efemeră, care au activat perioade de timp foarte scurte. Vorbim despre arme care nu au fost niciodată înseriate, sau arme la care datorită vechimii sau a condiţiei în care se află nu au păstrat nici un element de identificare a mărcii sau seriei, cu atât mai puţin a anului de fabricaţie. După cum legiuitorul ar fi trebuit să ştie, obligaţia de a inscripţiona anul de fabricaţie pe arme a apărut abia prin Convenția din 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic, şi abia de atunci este folosit un sistem de referinţă pentru sistemul de marcaj în întreaga Comunitate. Astfel, venim şi întrebăm: practic cum se va realiza deteminarea anului de fabricaţie în lipsa unui sistem unitar de marcare şi ce se va întâmpla cu armele care din anumite motive nu au elemente de identificare ?

În spiritual celor afirmate mai sus în majoritatea cazurilor, exact la piesele din colecţie cu valoare istorică mare, anul de fabricaţie poate fi imposibil de determinat. Este imposibil să soliciţi informaţii de acest fel de la firme şi manufacturieri care nu mai există. De exemplu, se ştie că după terminarea războiului Armata Roşie a transferat în Uniunea Sovietică toată industria de armament germană, cu tehnologie, maşini unelte, depozite cu piese, arhive şi chiar personal şi ne îndoim că de la guvernul rus vom putea afla informaţii privitoare la anii de fabricaţie a unor arme germane.

În cazul în care veţi consulta un specialist, aşa cum ar fi normal în aceste situaţii, veţi afla că cel mai uşor lucru este determinarea anului în care arma a fost proiectată sau a apărut pe piaţă, la 80% dintre armele cu reală valoare istorică, anul de fabricaţie fiind aproape imposibil de determinat. De altfel, există în România instituţii specializate în acest domeniu, şi ne referim aici la Muzeul Militar şi specialistii acestuia, există Liste cu arme ce au fost proiectate pană în 1945 preluate din literatura de specialitate ale unor autori consacraţi. (Am dori sa-i întrebăm pe iniţiatorii acestui proiect care este diferenţa între un pistol semiautomatic Colt Model 1911 proiectat şi fabricat în 1911 şi unul fabricat în 1943, sau în 1961 sau în 2013? Pe ce argumente stiinţifice poate sustine cineva ca un Parabellum 08 din 1915 este diferit de unul din 1942 sau din 1983? Oare un TT33 fabricat în 1934 este mai puţin periculos decat un TT românesc din 1953, dar care este mai important pentru colectionarul roman? Şi un ultim exemplu, un Walther PP sau PPK fabricat în 1930 se deosebeste prin potenţialul letal de unul produs la Manurihn în 1957 desi ambele sunt în calibrul 7,65?)

Şi ce relevanţă au toate acestea din vreme ce ele sunt destinate deţinerii şi nu portului şi folosirii?

Cui îi folosesc asemenea interdicţii şi limitări? Toate acestea sunt specific perioadelor de dominaţie comunistă în care interzicerea accesului cetăţenilor la arme era unul din principalele metode de subjugare morală.

Dar s-a gândit cineva la implicaţiile acestei prevederi? Aceasta îi va obliga pe proprietari să depună armele la un armurier autorizat, cu taxă de depozitare pentru valorificare, fiindcă dreptul de proprietate asupra contravalorii rămâne. Dar, conform legii, nu are cine să le cumpere, astfel că taxele vor fi enorme. Soluţia este casarea, dar pe lângă că acesta este imorală, iar conform legii patrimoniului şi ilegală, fiind distruse bunuri susceptibile de patrimoniu, implică probleme financiare şi juridice pe care cadrul legal nu le rezolvă. Iar pentru că legea se aplică în mod egal şi muzeelor ca persoane juridice, imaginaţi-vă cu cât va fi diminuat patrimoniul acestora. Vă lăsăm să apreciaţi consecinţele distrugerii prin lege, la initiativa dumneavoastra, a bunurilor ce apartin patrimoniului cultural national.

3. La art. 14,

Al. (1)

Al. (4)

4. La art. 14,

După aliniatul (4) se introduce un nou aliniat, alineatul (5) cu următorul cuprins:

(5) Unităţile psihologice cerificate încondiţiile legii 213/2004……. şi unităţile medicale autorizate sunt obligate să păstreze evidenţa examinărilor în registre speciale al căror model se aprobă prin ordinul ministrului sănătăţii şi să transmită Inspectoratului General al Poliţiei Române în termen de până la 5 zile rezultatul examinărilor cu privire la îndeplinirea condiţiilorprevăzute la al. (1) lit e, în situaţia în care au fost eliberate recomandări de reexaminare sau avize de inaptitudine.

Observaţii:

Se ignoră sau se încalcă un principiu de bun simţ, adică acela al secretului profesional, obligând medicul şi psihologul sa facă publice informaţii personale ale pacienţilor.

Cod Penal

Art. 227

Divulgarea secretului profesional

(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

art. 26 alin. (1) Constitutia Romaniei.;
Viaţa intimă, familială şi privată
“(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.”

art. 8 Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Protecţia datelor cu caracter personal
“(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum şi dreptul de a obţine rectificarea acestora.
(3) Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorităţi independente.”

Nu se poate transmite IGPR nimic fara consimtamantul persoanei sau a unui membru cu drept de tutela sau a unei instante de judecata fara sa incalci CODUL PENAL. Fapta poate atrage pierderea dreptului de libera practica. Forma fara fond si drept legal.

5. Nemodificat

6. Nemodificat

Art. 25 – (1)

Permisul de armă are valabilitate de 5 ani.

După aliniatul (2) al articolului 25, se introduce un nou alineat (2 1) cu următorul cuprins:

Alin. (2 1) Structura de poliţie competentă va notifica titularul cu cel puţin 90 de zile în vederea expirării şi a posibilităţii de prelungire a valabilităţii permisului de armă. (Mircea Titus Gheorghe deputat PSD).

Observaţii:

Într-adevăr, ţine de diligenţa statului de a ţine evidenţa, de a controla, verifica şi încunoştiinţa posesorii de armă cu privire la obligaţiile lor, dar în cazul nostru această diligenţă nu s-a manifestat şi nu se manifestă decât prin măsuri de restricţionare chiar cu riscul încălcării unor norme elementare, ale unor drepturi cetăţeneşti asigurate prin lege. Astfel, contrar punctului de vedere al guvernului, considerăm că aliniatul 21 ) trebuie păstrat.

Propunem păstrarea propunerii

(3) valabilitatea permisului se prelungeşte cu o perioadă de 5 ani dacă titularul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c),f),h) şi i) şi prezintă dovada efectuării unei şedinţe de tragere anual într-un poligon autorizat. Începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilităţii permisului de armă este obligatorie notificarea titularului la adresa din permisul de armă.

Autor: Comisia de apărare

Observaţii:

Efectuarea unei şedinţe de tragere anual este poate binevenită, dar obligativitatea efectuării unei şedinţe de tragere într-un poligon autorizat nu poate fi impusă decât atunci când legiuitorul poate pune la dispoziţie asemenea poligoane. Trebuie avut în vedere că sunt mai multe judeţe în ţară care nu dispun de poligoane. În aceste situaţii cetăţeanul nu poate fi obligat să meargă în alt judeţ pentru efectuarea tragerii. Pe de altă parte, este absurd să ceri efectuarea şedinţelor de tragere pentru vânători, pentru practicanţii tirului de orice formă sau pentru colecţionarii care nu au drept de port şi folosire.

Propunem rediscutarea articolului

7. La art. 27

Aliniatul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) Autorizarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se referă la scopul pentru care s-a solicitat aceasta, traseul utilizat pentru tranportul armelor, locul unde va fi folosită arma şi termenul de valabilitate a autorizaţiei temporare de transport şi folosire a armei, precum şi cantitatea de muniţie ce poate fi folosită.

Propunem păstrarea articolului.

8. La art. 28

Nemodificat

b) Nu se prezintă în decurs de 6 luni de la data suspendării în situaţia prevăzută la aliniatul (2) lit e pentru prelungirea valabilităţii permisului de armă în condiţiile prevăzute de art. 25 al (3).

Autor: Comisia de apărare.

Propunem rediscutarea

9. La art.28

1) După litera i) se introduce o nouă literă j)

j) refuzul prezentării la examenul psihologic ………………….

Propunem respingerea modificării

10. La art. 28

11. La art 37

1) Titularul dreptului de a purta şi folosi arme de vânătoare poate face uz de arma înscrisă în permisul de armă numai asupra vânatului pentru care a fost autorizat, precum şi pentru antrenament în poligon în condiţiile legii.

Observaţii:

Prin această legea 295/2004 interzice folosirea armei de vânătoare la autoapărare pe teritoriul proprietăţii.

Interdicţia este inutilă deoarece dreptul de autoapărare e reglementat de Codul Penal şi atrage automat respingerea răspunderii penale.

Propunem respingerea modificării

Fundamentare:

Cod Penal

Art. 19

Legitima apărare

(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă apărare.

(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.

Ca e sau nu reglementata aceasta chestiune, fapta in sine inlatura raspunderea penala a ORICAREI legi.

La art. 37

3)În cazul armelor de vânătoare este interzisă schimbarea sau modificarea încărcătorului sau a camerei cartuşului astfel încât să permită tranformarea în arme a căror încărcător şi cameră pot ţine mai mult de trei cartuşe.

Observaţii:

Această prevedere relevă lipsa unor cunoştinţe tehnice elementare. În primul rând, pentru mărirea capacităţii nu este necesară modificarea încărcătorului, ci este suficientă schimbarea lui cu unul cu capacitate mai mare la modelele cu încărcător amovibil. Un mare număr de fabricanţi, dotează armele cu limitatoare a capacităţii magaziei. Înlăturarea limitatorului nu este o operaţiune care modifică încărcătorul. Iar referirile la modificarea camerei cartuşului pentru a mări capacitatea, pe lângă că este prost folosită denotă ignoranţă totală. Camera cartuş (aşa cum se numeşte corect), este elementul care determină calibrul armei şi tipul de muniţie folosit şi nu are nici o legătura cu capacitatea magaziei sau cu modul de funcţionare al armei.

Legiuitorul nu specifică sau a uitat faptul că această prevedere, conform anexei se aplică armelor semiautomate şi nu face referire la armele cu repetiţie. Ce se întâmplă cu armele cu repetiţie pentru care legea nu impune restricţii, iar conform anexei ele pot fi folosite la vânătoare? În cazul în care această prevedere se aplică tuturor tipurilor de arme, atunci toate firmele producătoare de arme din lume trebuie să-şi schimbe liniile de fabricaţie pentru conformitate cu invenţiile din legea românească.

Propunem respingerea modificării, rediscutare, reformulare.

2) La art. 42

1) Titularii dreptului de deţinere, respectiv port şi folosire a armelor letale pot procura de la armurierii autorizaţi numai muniţia înscrisă în permisul de armă.

2) Cantitatea maximă de muniţie ce poate fi deţinută de persoanele prevăzute la al.1) se înscrie în permisul de armă de către organul de poliţie care eliberează acest document după cum urmează:

a) În cazul armelor de apărare şi pază, 50 de cartuşe cu glonţ şi 50 de cartuşe fără proiectil, pentru câte o singură armă de fiecare calibru;

b) În cazul armelor de vânătoare, 300 de cartuşe pentru câte o singură armă din fiecare calibru din cele pentru are drept de port şi folosire;

c) În cazul armelor de tir, câte 500 de cartuşe pentru fiecare armă pentru care are drept de port şi folosire;

d) Pentru armele de colecţie SE ELIMINĂ

3) Înscriere menţiuni muniţie colecţionari SE ELIMINĂ

4) Pentru armele de apărare şi pază în afara domiciliului 12 cartuşe

5) Comercializare sau înstrăinare de muniţie veche ……………..

3) Art 43

Procurarea muniţiei de catre colecţionari. Se abrogă

Propunem respingerea

4) Art. 44

Suspendarea permisului.

Examinarea psihologică.

5) Art.45

1) Lit.d nu se prezintă în termen de 6 luni de la data suspendării conf art 44 lit e pentru prelungirea valabilităţii permisului

Masură contravenţională ???????????????

19. la art. 57

2) persoanele fizice prevăzute la aliniatul 1) pot procura în scopul deţinerii, cel mult două arme neletale de autoapărare şi cel mult două arme de tir sportiv cu caracteristicile celor prevăzute în categoria C din anexă.

Observaţii:

Interdicţia de a purta şi folosi armele de autoapărare este un atentat la siguranţa cetăţeanului pe care îl lipseşte de mijloacele de a-şi apăra propria persoană. Este incredibil cum legiuitorul nu poate accepta că pericolul la care se expune cetăţeanul este în afara locuinţei sau a proprietăţii sale. În locuinţă acesta deţine avantajul terenului propriu, sau î-şi poate asigura securitatea prin mijloace de închidere sau de alarmare, pe când afară se găseşte la cheremul oricui. Pentru această interdicţie a fost invocat numărul de situaţii în care armele de autoapărare au fost folosite în afara cadrului legal. Conform statisticilor oficiale ale IGP-ului aceste fapte sunt în procent de 0,1%, ce nu justifică măsurile de restrângere a drepturilor cetăţeneşti prevăzute în Constituţia României.

Având în vedere că discutăm de arme neletale pentru tirul de agrement sau sportiv nu înţelegem raţiunea pentru care numărul lor este limitat la două bucăţi. Care este diferenţa de pericol social între un deţinător de arme de tir cu aer comprimat care deţine două arme, faţă de unul care deţine 4 sau 5 ? Deasemenea, acest articol intră în contradicţie cu prevederile legii care stabilesc condiţiile în care armele neletale de tir sportiv pot fi folosite în incinte împrejmuite care să nu permită accesul persoanelor din exterior pentru evitarea …………… etc.

Trebuie menţionat că există o multitudine de modele, mărci şi sisteme de funcţionare, iar prin această interdicţie nejustificată suntem obligaţi să ne limităm numai la două. Care vor fi însă mijloacele concrete prin care cei ce deţin mai multe arme vor fi obligaţi să renunţe la ele? Confiscare, naţionalizare?

Propunem respingerea

Fundamentare:

Constitutia Romaniei

ARTICOLUL 44
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

DREPTUL DE PROPRIETATE: include atat dreptul de folosinta, dreptul de posesie cat si dreptul de a dispune asupra bunului.—– Dreptul de proprietate este “superior” fata de dreptul de folosinta sau fata de dreptul de posesie, fiindca include si dreptul de dispozitie, adica sa hotarasti tu singur ce vrei sa faci cu bunul tau, fara sa trebuiasca sa dai socoteala la nimeni, in limitele legii care se aplicat tuturora si fara discriminare. Dar fiind faptul ca doar anumitor categorii de cetateni li se restrange dreptul de folosinta a propietatii (ex cei cu paza si apararea pot uza in continuare de acest drept) e o dicriminare interzisa de Constitutie :

ARTICOLUL 16
(
1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Legea 295 dicrimineaza anumite categorii de persoane limitandu-le dicriminatoriu dreptul la aparare.

2) Armele neletale prevăzuteîn categoria C 22 din anexă pot fi procurate în scopul deţinerii numai de către sportivii şi antrenorii de tir.

Observaţii:

Precizarea este absurdă. În mod logic, armele de orice fel, procurate de către sportivii şi antrenorii de tir sunt destinate practicării unei discipline a tirului sportiv. În acest caz ele nu sunt procurate în scopul deţinerii ci a portului şi folosirii în poligoane, nu în locurile în care pot fi folosite cele de agrement. În altă ordine de idei, ca urmare a ignoranţei legiuitorului persistă idea că în activitatea sportivă sunt folosite arme din categoria III C22 ce imprimă proiectilului o viteză mai mare de 220m/s.

Propunem respingerea

20. art. 57

Al. 4 litera g) au absolvit un curs de pregătire teoretică şi practică …………….

Observaţii:

Care este raţiunea unui curs de mânuire a armelor dacă aceasta nu poate fi purtată şi folosită?

Propunem respingerea

Al. 7 înstăinare, împrumut, depozitare, depunere

Observaţii:

Dacă armele letale pot fi împrumutate persoanelor autorizate să le folosească, care este raţiunea pentru care cele neletale nu pot fi împrumutate?

Propunem respingerea

31. La art. 66

ART. VI

1) Până la aprobarea normelor tehnice privind amenajarea poligoanelor de tragere prevăzute la art. 86, alin. 5) avizarea poligoanelor de tragere se face pe baza normelor stabilite de federaţiile sportive naţionale de specialitate sau, după caz, a organizaţiilor recunoscute la nivel internaţional, care reprezintă ramuri sportive cu arme de foc.

Propunere Claudia Boghicevici

Observaţii:

Având în vedere incapacitatea IGPR de a redacta în 4 ani normele de aplicare, restrânge posibilitatea noastră de a practica discipline ale tirului consacrate internaţional şi nu permite sportivilor români afirmarea în faţa echipelor străine, considerăm propunerea binevenită.

Propunem adoptarea

La art. 70

După aliniatul 6) se introduce un nou aliniat 61 ) cu următorul cuprins:

Este interzis portul armelor neletale destinate pentru autoapărare, în următoarele condiţii:

a) Locuri aglomerate, stadioane, săli de spectacole, adunări publice, precum şi ăn alte locuri în care uzul de armă este interzis prin lege;

b) Dacă deţinătorul se află sub influienţa …………………

c) Neînsoţite de documente ………………………….

Observaţii:

Acest articol intră în contradicţie cu art. 57 care stabileşte că armele de autoapărare pot fi procurate pentru „deţinere”.

Am expus aici numai câteva din multitudinea de articole nelegale sau neconstituţionale pe care legea 295/2004 le conţine. Ne angajăm ca pe viitor să vă semnalăm şi celelalte aspecte cu solicitarea ca entităţile care generează asemenea acte normative să fie trase la răspundere pentru crearea unui climat de nesiguranţă şi incoerenţă în procesul legislativ din România

Cu respect vă rugăm să reconsideraţi necesitatea modificării legii şi să luaţi decizia înţeleaptă de a bloca modificarea din rău în mai rău a unei legi proaste, de a strica mai rău o lege nedreaptă, pentru că altfel cetăţenii oneşti îşi vor pierde credibilitatea şi aşa mult încercată, şi vor apela la toate mijloacele pe care legea le pune la dispoziţie pentru a-şi apăra drepturile.

Cu stimă,

Stancu Vili

preşedinte

One Comment

  1. cismas constantin 26 October 2015

    2) La art. 42

    1) Titularii dreptului de deţinere, respectiv port şi folosire a armelor letale pot procura de la armurierii autorizaţi numai muniţia înscrisă în permisul de armă.

    Este legal sa inchiriezi o arma de vanatoare de la un armurier autorizat.Dar cum o sa o folosesti fara cartuse conform articolului de mai sus?
    Armurieri pentru a transporta arme au obligatia conf 333 sa isi constituie paza proprie cu arma letala pentru isotirea transportului.
    Dar in 295 gasim ca doar firmele de securitate pot folosi arme letale.

    Mai este mult de lucru la aceasta lege,va multumim ca incercati sa le tineti piept acelora care vor sa schimbe legea in rau

    Reply

Leave a Comment

* Required field

s2Member®